Despre osteopatie

A.T Still - fondatorul osteopatiei

Ce reprezintă osteopatia?

Osteopatia reprezintă un ansamblu de principii aplicate prin terapie manuală, abordând corpul într-o viziune holistică, respectând interdependenţa dintre structură şi funcţie, dar şi legătura între spirit, minte şi trup.

Bazată pe o raţiune anatomică, fiziologică, biomecanică şi biochimică, osteopatia aduce în tratament o mare varietate de tehnici care respectă statusul şi fiziologia ţesutului tratat. Astfel osteopatul poate să folosească tehnici structurale, viscerale, craniosacrale şi tisulare, adaptate statusului fiziologic al fiecărui pacient. Există abordări diferite, de exemplu, între un nou-născut şi un sportiv de performanţă.

 

Andrew Taylor Still, fondatorul osteopatiei afirma mereu faptul că osteopatia repezintă “antomie, anatomie şi doar anatomie” iar limita osteopatiei, este însuşi osteopatul şi capacitatea lui de înţelege ce se petrece într-o disfuncţie. 

Principiile osteopatiei sunt:
• Viaţa reprezintă mişcare;
• Interdependenţa dintre structură şi funcţie;
• Principiul globalităţii corpului;
• Principiul homeostaziei corpului;
• Principiul suveranităţii arterei.

 

Cum a apărut osteopatia?

Părintele osteopatie, Andrew Tylor Still (1828-1917), s-a născut în America, Virginia, având profesia de medic. 

Reuşind să vinede doar cu mâinile, boli care nu aveau leac în perioada respectivă, Still întâmpină reacţii negative în randul medicilor precum şi a clericilor, iar familia îl abandonează.

În anul 1874, trăieşte o experienţă care a dus ulterior la naşterea osteopatiei, vindecând un copil care suferea de dizenterie.

Pe data de 22 iunie 1874, Andrew Taylor Still decide să pună bazele osteopatiei. Pentru că nu dorea să fie plătit pentru o activitate pe care o considera experimentală, întâmpină mari dificultăţi financiare.

Între anii 1878 şi 1885, exersează osteopatia şi progresiv, abandonează utilizarea medicamentelor.

Depaşit de numărul mare de oameni care îi caută ajutorul, Still decide să înceapă a forma prima generaţie de osteopaţi, punând bazele primei şcoli de osteopatie. 

În anul 1892 Still întemeiază “American School of Osteopathy” (Şcoala Americană de Osteopatie) în Kirksville, Missouri, mişcarea osteopatică cunoscând o mare expansiune în S.U.A între anii 1892 şi 1900.

Astfel A.T Still a reuşit să demonstreze tuturor, faptul că osteopatia reprezintă o deprindere transmisibilă şi nu dar din naştere, cum multă lume credea la momentul respectiv.

Din anul 1914, Still, bolnav alege să trăiască retras, el rămânând cunoscut, iubit şi respectat de către elevii şi concetăţenii săi, capătând renumele de “The Old Doctor” (Bătrânul Doctor), iar în 1917, Andrew Taylor Still se stinge din viaţă.

Unul dintre eleveii săi, John Martin Littlejohn, originar din Anglia, decide să se întoarcă la Londra, unde întemeiază “The British School of Osteopathy” (Şcoala Britanică de Osteopatie).

Astfel decizia lui Littlejohn de a duce mai departe moştenirea lăsată de către Andrew Taylor Still se va afla la baza răspândirii curentului osteopatic în Europa. Dar abia după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, osteopatia, ajunge să se răspândească în restul Europei.

William Garner Sutherland (1873-1954), unul dintre elevii lui Still, dezvoltă şi integrează conceptul cranial în osteopatie. Ramura viscerală a osteopatiei, a fost publicată pentru prima dată la sfârşitul secolului XIX, prin publicarea operelor medicilor Glennard şi Stapfer.

De la începutul anilor 1980, osteopatie cunoaşte o nouă completare a domeniului visceral, prin munca lui Jean-Pierre Barral, dar şi a lui Jaques Weinschenck.

 


Găsirea sănătăţii trebuie să fie obiectivul doctorului. Oricine poate să găsească boala” 

Cui se pretează osteopatia?

Tuturor persoanelor, de toate vârstele, de la bebeluşi nou-născuţi (exista clinici/spitale în care osteopaţii specializaţi în ramura pediatrică tratează bebeluşii nou născuţi) până la vârstnici.

Osteopatia este o formă blândă de tratament, non-invazivă, iar tehnicile sunt adaptate în funcţie de fiecare pacient şi de diferite faze ale bolii în care se află.

 

Deoarce abordează corpul în mod holistic, întegrând cât mai multe sisteme, eficienţa osteopatiei este ridicată în foarte multe patologii.

Întervalul de tratament poate să varieze, de la câteva zile într-o fază acută, până la câteva săptămâni/luni în patologiile cronice.

Close Menu